SCHEMA DE DEZVOLTARE A SPAŢIULUI COMUNITAR (SDSC) Spre o dezvoltare spaţială echilibrată şi durabilă a teritoriului Uniunii Europene Miniştrii responsabili cu amenajarea teritoriului ai statelor membre UE şi comisarul european însărcinat cu politica regională au subliniat la Postdam că concluzia dezbaterii politice asupra SDSC marchează o etapă importantă în procesul integrării Europene. Odată cu SDSC, Statele membre şi Comisia s-au pus de acord asupra obiectivelor spaţiale comune şi asupra liniilor directoare spaţiale comune pentru dezvoltarea viitoare a teritoriului Uniunii Europene. Politicile de dezvoltare spaţială vizează asigurarea unei dezvoltări echilibrate şi durabile a teritoriului Uniunii.
Miniştrii estimează că odată cu aceasta se pot atinge cele trei obiective fundamentale ale politicii comunitare şi anume: • coeziunea economică şi socială; • conservarea şi gestionarea bazelor naturale ale vieţii şi a patrimoniului cultural; • competitivitate mai echilibrată a teritoriului european. SDSC constituie un cadru orientativ adecvat pentru politicile sectoriale cu impact spaţial ale comunităţii şi statelor membre, ca şi pentru colectivităţile regionale şi locale, pentru a se ajunge la o dezvoltare echilibrată şi durabilă a teritoriului european. În vederea unei integrări europene mai accelerate, miniştrii consideră ca necesară cooperarea în materie de dezvoltare spaţială între statele membre pe de o parte şi între regiunile şi colectivităţile locale ale acestora pe de altă parte. Colectivităţile regionale şi locale vor trebui să coopereze dincolo de frontierele naţionale. SDSC constituie documentul de referinţă adecvat pentru încurajarea unei asemenea cooperări, respectându-se totodată principiul subsidiarităţii [full text].
	CARTA EUROPEANĂ A AMENAJĂRII TERITORIULUI Carta de la Torremolinos adoptată la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania) La invitaţia Guvernului spaniol, Conferinţa Europeană a Miniştrilor responsabili de Planificarea Regională, care s-a întrunit în mod regulat începând cu 1970, şi-a susţinut cea de-a VI-a sesiune în Torremolinos (Spania) pe 19 şi 20 mai 1983. Dl. Julian CAMPO, ministrul spaniol pentru Lucrări Publice şi Planificare Urbană, a prezidat conferinţa, la care au participat miniştrii şi reprezentanţi din cele 16 State membre în Consiliul Europei, un stat cu rol de observator şi reprezentanţi ai două organizaţii europene. Conferinţa a dispus de următoarele rapoarte:
1. Perspective de dezvoltare şi amenajare a regiunilor maritime europene. 2. Carta Europeană pentru Amenajare Teritorial/Spaţială. 3. Statutul şi Programul de Lucru al Conferinţei. În urma prezentării şi a dezbaterii asupra rapoartelor conferinţei, miniştrii au adoptat rezoluţii referitoare la subiectele amintite mai sus şi la Documentul European de Amenajare Teritorială. Aceste rezoluţii sunt reproduse în acest document [full text].
	PRINCIPII DIRECTOARE PENTRU DEZVOLTAREA TERITORIALĂ DURABILĂ A CONTINENTULUI EUROPEAN Conferinţa europeană a Miniştrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT). Comitetul Înalţilor Funcţionari, Hanovra, 7- 8 septembrie 2000 În deceniul care s-a scurs integrarea europeană a făcut paşi decisivi şi istorici, din care au rezultat noi sarcini şi priorităţi pentru Consiliul Europei. Adoptând “Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european”, Conferinţa Miniştrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) îşi aduce contribuţia la elaborarea unei strategii de coeziune socială. “Principiile directoare” pun în valoare dimensiunea teritorială a drepturilor omului şi a democraţiei.
Obiectivul lor este acela de a identifica măsurile de amenajare a teritoriului prin care locuitorii tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei pot ajunge la un nivel de viaţă acceptabil. Aceasta este o condiţie prealabilă fundamentală pentru stabilizarea structurilor democratice în localităţile şi regiunile Europei [full text].
	AGENDA TERITORIALĂ  A UNIUNII EUROPENE Reuniunea Informală a Miniştrilor Europeni Responsabili cu Dezvoltarea Urbană şi Coeziunea Teritorială, Leipzig, 24-25 mai 2007 Uniunea Europeană priveşte cu încredere la progresele realizate în domeniile economic, social şi ecologic. Împreună, statele membre operează o economie combinată care reprezintă aproximativ o treime din Produsul Intern Brut mondial. Ceea ce caracterizează dimensiunea teritorială a Uniunii este puterea sa economică şi un teritoriu de peste 4 milioane km2, precum şi o populaţie de 490 milioane de locuitori. Noi, ca miniştri responsabili cu planificarea şi dezvoltarea urbană, prezentăm Agenda teritorială ca pe un cadru politic orientat spre acţiune în vederea viitoarei noastre cooperări, elaborat împreună cu Comisia Europeană.
Prin Agenda teritorială contribuim la creşterea economică durabilă şi la crearea de locuri de muncă, precum şi la dezvoltarea socială şi ecologică în toate regiunile UE. Sprijinim astfel atât Strategia Lisabona cât şi pe cea a Consiliului European de la Göteborg, care sunt strategii complementare. Prin intermediul Agendei teritoriale dorim să promovăm o dezvoltare teritorială policentrică a UE, pentru a folosi mai bine resursele disponibile în regiunile europene. Un aspect important este integrarea teritorială a zonelor locuite. Pe această cale, vom contribui la construcţia unei Europe durabile din punct de vedere cultural, social, ecologic şi economic. Este deosebit de important să integrăm mai bine noile noastre state membre în această politică de dezvoltare policentrică a aşezărilor umane. Prin Agenda teritorială vom contribui - în sensul solidarităţii teritoriale – la asigurarea unor condiţii de locuit mai bune şi a calităţii vieţii cu şanse egale, orientate spre potenţialul local şi regional, indiferent de locul în care trăiesc oamenii - fie în zona din centrul Europei, fie la periferie. Considerăm că viitoarea misiune „Coeziunea teritorială” este un proces de cooperare permanent, care implică diferiţi actori şi factori interesaţi în dezvoltarea teritorială la nivel politic, administrativ şi tehnic. Această cooperare este caracterizată de istoria, cultura şi relaţiile instituţionale din fiecare stat membru. Politicile de coeziune a Uniunii Europene ar trebui să poată răspunde mai eficient, decât au făcut-o până acum, necesităţilor şi caracteristicilor teritoriale, ca şi provocărilor şi oportunităţilor geografice specifice ale regiunilor şi oraşelor. Acesta este motivul pentru care susţinem necesitatea ca dimensiunea teritorială să joace un rol mai marcant în viitoarele politici de coeziune, înscopul promovării bunăstării economice şi sociale [full text].
	REUNIUNEA INFORMALĂ MINISTERIALĂ PRIVIND DEZVOLTAREA URBANĂ DECLARAŢIE TOLEDO, 22 IUNIE 2010 În data de 22 iunie 2010, drept răspuns la invitaţia făcută de Preşedinţia spaniolă a Consiliului Uniunii Europene, precum şi în contextul Reuniunii informale ministeriale privind locuirea şi dezvoltarea urbană (21-22 iunie), a avut loc la Toledo, în Spania, sesiunea Reuniunii informale a miniştrilor din Uniunea Europeană responsabili cu dezvoltarea urbană, având drept temă principală “regenerarea urbană integrată”. Întâlnirea s-a bucurat de asemenea de participarea Comisarului european pentru Politici Regionale, a reprezentanţilor din Parlamentul European (PE), Comitetul Regiunilor (CR), Comitetul Economic şi Social European (CESE), Banca Europeană de Investiţii (BEI), precum şi a reprezentanţilor
ţărilor candidate, plus Norvegia şi Elveţia, şi a altor observatori şi organizaţii relevante din domeniul dezvoltării urbane. Această întâlnire s-a desfăşurat în contextul unei crize financiar-economice şi sociale globale, care are un impact considerabil asupra economiei europene, precum şi asupra calităţii vieţii cetăţenilor Uniunii Europene. Pe termen scurt şi mediu, pe lângă provocarea cu care oraşele europene se confruntă şi anume aceea de a depăşi această criză şi de a ieşi mult mai puternice din ea, există şi alte provocări de ordin structural şi pe termen lung - globalizarea, schimbările climatice, presiunea asupra resurselor, migraţiilor, schimbările demografice şi îmbătrânirea populaţiei, etc. – având o puternică dimensiune urbană - care trebuie tratate în acelaşi timp. Aceste provocări reprezintă un semnal de alarmă, o oportunitate de a adopta o poziţie fermă cu privire la principiile unei dezvoltări urbane integrate, inteligente, sustenabile şi incluzive, întrucât această poziţie este singura cale de a atinge o mai mare competitivitate economică, eco-eficienţă, coeziune socială şi progres civic în oraşele europene şi de a garanta calitatea vieţii şi bunăstarea cetăţenilor în prezent şi în viitor [full text].
	CONCEPTUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ. ROMÂNIA 2025 Strategiile de dezvoltare spaţială ale celor 25 ţări membre ale Uniunii Europene, la care se vor adăuga din ianuarie 2007 Bulgaria şi România, vor constitui suportul creşterii competitivităţii în contextul globalizării, al întăririi coeziunii regiunilor şi al armonizării politicilor de dezvoltare sectorială. În acest sens, se anticipează că la începutul anului 2007, Comisia Europeană şi statele membre vor putea lua în discuţie spre adoptare principiile normative privind dezvoltarea spaţială a Uniunii Europene, pe baza rapoartelor elaborate între 2000-2006 în cadrul programului INTERREG III de grupuri de studiu trans-naţionale în cadrul Reţelei Europene de Observare a Planificării Spaţiale (ESPON European Spatial Planning Observation Network incluzând UE 25 + Bulgaria, România, Elveţia şi Norvegia).
Prin aceste studii se conturează un diagnostic al principalelor tendinţe de dezvoltare spaţială a teritoriului UE privit ca un întreg, se constituie o imagine cartografică a intensităţii principalelor disparităţi, se identifică priorităţile pentru o dezvoltare echilibrată şi policentrică şi se oferă o serie de instrumente – date, indicatori, tipopologii şi metodologii – pentru imbunătăţirea coordonării spaţiale a politicilor sectoriale [full text].
	CONCEPTUL STRATEGIC DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ. ROMÂNIA 2030 O Românie competitivă, armonioasă şi prosperă În România, preocupările privind planificarea strategică a dezvoltării teritoriale au crescut şi s-au diversificat în ultimii ani, într-un proces complex de emancipare în domeniu, la nivel intern, în conexiune tot mai strânsă cu evoluţiile specifice la nivelul UE. Dinamica tot mai accentuată a evoluţiilor la nivel internaţional, pregătirea procesului de programare în vederea integrării României în uniune au atras necesitatea deciziilor rapide, bazate pe abordarea integrată a problemelor dar şi a potenţialului de dezvoltare. Toate acestea au condus în anul 2005 la înfiinţarea procesului de elaborare al unui concept strategic de dezvoltare teritorială a României pe termen lung, concept care să valorifice potenţialul teritorial atât în beneficiul dezvoltării interne cât şi pentru afirmarea rolului în cadrul Uniunii Europene.
Rafinarea documentului de faţă şi transpunerea lui într-o strategie de dezvoltare teritorială cu setul aferent de politici, programe şi proiecte strategice teritoriale reprezintă direcţia de urmat în vederea asigurării unui cadru oportun de implementare a direcţiilor strategice prezentate în prezentul document [full text].
	PLANUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE (PND) (2007-2013) În contextul aderării României la UE în anul 2007, politica naţională de dezvoltare a României se va racorda din ce în ce mai strâns la politicile, obiectivele, principiile şi reglementările comunitare în domeniu, în vederea asigurării unei dezvoltări socio-economice de tip „european” şi reducerea cât mai rapidă a disparităţilor semnificative faţă de Uniunea Europeană. Planul Naţional de Dezvoltare (PND) este instrumentul fundamental prin care România va încerca să recupereze cât mai rapid disparităţile de dezvoltare socio-economică faţă de Uniunea Europeană. PND este un concept specific politicii europene de coeziune economică şi socială (Cohesion Policy) şi reprezintă documentul de planificare strategică şi programare financiară multianuală, elaborat într-un
larg parteneriat, care va orienta şi stimula dezvoltarea socio-economică a României în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene [full text].
	CADRULUI STRATEGIC NAŢIONAL DE REFERINŢĂ (CSNR)  (2007-2013) Scopul principal al Cadrului Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) este de a consolida abordarea strategică a politicilor de coeziune economică şi socială ale României, precum şi de a stabili legăturile adecvate şi corecte cu politicile Uniunii Europene, mai ales cu Strategia Lisabona, care stă la baza elaborării politicilor de dezvoltare economică şi de creare a noi locuri de muncă. CSNR a fost elaborat pe baza Planului Naţional de Dezvoltare (PND), care a fost conceput ca un instrument de orientare a utilizării surselor de finanţare naţionale, comunitare şi de alt tip de care va dispune România în perioada 2007-2013. Acesta justifică şi prioritizează investiţiile publice vizate de politica europeană de coeziune economică şi socială şi defineşte cadrul planificării strategice şi programării financiare multi-anuale a României.
CSNR se bazează, de asemenea, pe orientările pe termen lung ale Conceptului Strategic de dezvoltare spaţială şi reintegrare în structurile spaţiale europene 2007–2025 (CSDS), abordarea strategică luând astfel în considerare şi dimensiunea teritorială a coeziunii. CSNR prezintă modul în care România intenţionează să includă în strategiile sale obiectivele de dezvoltare durabilă şi de egalitate de şanse în vederea combaterii excluziunii sociale. Totodată, CSNR explică modul în care vor fi implementate Instrumentele Structurale. Documentul a fost elaborat în parteneriat cu principalii actori interesaţi, fiind de asemenea organizate sesiuni de consultări publice, pentru a primi opinii din partea unui număr cât mai mare de parteneri [full text].
	PLANUL NAȚIONAL STATEGIC (PNS) (2007-2013) Analiza situaţiei curente a sectorului agricol din România indică necesitatea accelerării proceselor de restructurare şi modernizare din spaţiul rural, având în vedere importanţa economică şi socială a acestora pentru asigurarea unei dezvoltări economice integrate şi durabile a spaţiului rural. Luând în considerare necesitatea adaptării sectorului agro-alimentar românesc la cerinţele UE, în vederea pregătirii pentru aderare, prin promovarea unui sector eficient şi viabil din punct de vedere economic şi social în contextul perioadei ulterioare aderării, strategia stabileşte direcţiile principale pentru dezvoltarea sectorului agricultura si silvicultura [full text].
	PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL (POR) (2007-2013) Programul Operaţional Regional (POR) se adresează celor 8 Regiuni de Dezvoltare ale României, stabilite cu respectarea Regulamentului CE Nr. 1059/2003, referitoare la stabilirea unui sistem comun de clasificare statistică a unităţilor teritoriale. Regiunile de Dezvoltare sunt unităţi teritorial - statistice, alcătuite din 4-7 judeţe prin asocierea liberă a Consiliilor Judeţene. Ele corespund nivelului NUTS II în Nomenclatorul Unităţilor Statistice Teritoriale (NUTS) ale EUROSTAT, pentru care se colectează date statistice specifice, în conformitate cu reglementările EUROSTAT pentru teritoriile de nivel NUTS II. Regiunile de Dezvoltare reprezintă cadrul pentru elaborarea, implementarea şi evaluarea politicii de dezvoltare regională şi a programelor de coeziune economică şi socială prin care aceasta se implementează [full text].
	STRATEGIA NAŢIONALĂ DE DEZVOLTARE A ECOTURISMULUI ÎN ROMÂNIA. Faza I Experienţa ecoturistică la nivel naţional şi internaţional Aplicarea principiilor actuale de dezvoltare a turismului durabil în ariile naturale a condus la apariţia ecoturismului ca formă distinctă de turism, menită să respecte integritatea peisajelor naturale, a biodiversităţii ecologice, în concordanţă cu cerinţele anumitor segmente de turişti, care doresc să îşi petreacă vacanţa în natură. Cu cât aceste resurse sunt mai variate şi mai complexe, dar mai ales nealterate de activităţile antropice, cu atât interesul turistic pentru ele este mai mare, iar activităţile turistice pe care le generează sunt mai valoroase şi mai atractive, răspunzând multor motivaţii turistice.
În ciuda faptului că ţara noastră deţine un patrimoniul ecoturistic deosebit cu potenţial mare de valorificare, ecoturismul este încă un segment destul de îngust al pieţei turistice, confruntat cu numeroase probleme, cum ar fi: slaba cooperare la nivel local, promovarea modestă la nivel naţional şi internaţional, existenţa unei oferte limitate, slab diversificate, slaba dezvoltare a infrastructurii specifice ecoturismului la nivelul ariilor protejate, migraţia forţei de muncă, nivelul redus de pregătire al celor angajaţi în domeniu etc. Studiul de faţă şi-a propus să prezinte situaţia actuală a ariilor naturale protejate şi a stadiului de dezvoltare a activităţilor ecoturistice în cadrul şi în împrejurimile acestora şi să vină cu un set de propuneri strategice care să orienteze eforturile de valorificare prin ecoturism a acestor destinaţii, în concordanţă cu cerinţele impuse de legislaţia naţională, precum şi de convenţiile internaţionale la care România a aderat. Scopul strategiei este de a promova ecoturismul, ca formă principală de turism în cadrul acestor destinaţii, în defavoarea formelor clasice de turism şi creşterea rolului pe care ecoturismul îl joacă în dezvoltarea economică a acestor areale şi în prosperitatea populaţiei locale [full text].
	MASTER PLANUL PENTRU TURISMUL NAȚIONAL AL ROMÂNIEI 2007 - 2026 Sectorul turismului din România a fost afectat de absența unei politici generale de dirijare și orientare a sectorului. Un master plan pentru dezvoltarea turismului din România a fost întocmit cu peste zece ani în urmă; totuși, spre marea frustrare a acționarilor din sectorul turismului, recomandările acestuia nu au fost niciodată implementate. În ultimii ani, asistența tehnică a fost asigurată de Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite (UNDP) și câteva organizații neguvernamentale și agenții donatoare inclusiv USAID, GTZ și CHF International pentru o serie de proiecte separate (ca de exemplu, la nivelul Autorității Naționale pentru Turism (ANT) dezvoltarea website-ului, cercetare de piață, consultanță la nivel local, înființarea centrelor de informare a turiștilor).
Deși sectorul turismului a beneficiat fără îndoială în cea mai mare parte de această asistență, implementarea izolată a acestor măsuri, fără a fi integrate într-un plan strategic general, se pare că generează rezultate parțiale. În plus, majoritatea acestor agenții îsi vor reduce activitatea din România ca urmare a integrării României în Uniunea Europeană in ianuarie 2007. În acest scenariu, Guvernul României a stabilit că este urgent necesar un Master Plan al dezvoltării turismului, pentru a pune bazele implementării unei abordări durabile a dezvoltării turismului din România. S-a hotărat incheierea unui contract cu Organizația Mondială a Turismului pentru această acțiune. Acest Master Plan al dezvoltării turismului cuprinde o perioadă de 20 de ani, pană în 2026. Concret, el cuprinde un program de acțiune pe șase ani (2007-2013) în conexiune cu susținerea financiară prin fondurile structurale, la care România are acces ca urmare a integrării în Uniunea Europeană în ianuarie 2007 [full text].